A levèlledi Antonio de Curtis
Ogn’anno, il due novembre, c’è l’usanza
per i defunti scére ô Cemetere.
Ognune l’à dda ffare sta creanza;
ognune à dda tenére ‘stu penziére.
Ogn’anno, puntualmente, in questo giorno,
di questa triste e mesta recurrénze,
anch’io ci vado, e con dei fiori adorno
il loculo marmoreo de zia Vicènze.
‘St’anne m’ha ‘ccappate ‘n’avvendure...
dopo aver compiuto il triste omaggio,
Madonne! Quanne pènze, e ccè paure!,
ma pô pigghiéve ‘n’ogne di coraggio.
‘U fatte è cquiste e statemi a sentire:
s’avvecenave l’ore d’a chiusure:
î, tome-tome, stavo per uscire
buttando un occhio a ‘nguarche sebbulture.
" Qui dorme in pace il nobile marchese
Signore di Rovigo e di Belluno
Ardimentoso eroe di mille imprese
Morto l’11 Maggio del 31 ".
‘U stèmme cu’ ‘a curone sus’a ttutte...
..sotte, ‘na croce cu’ lle lampadine;
mazze de rose cu’ ‘na liste a llutte:
cannéle cannelotte e sséje lumine.
Pròpie attaccate a’ tombe d’u Signore
‘nge stave ‘n’otra tombe assáje chiú strètte
abbandunate, senza manco un fiore;
pe’ ssègne, sulamènde ‘na crucètte.
E ssus’a croce appéne se leggéve:
" Esposito Gennaro - Netturbino "
uardànnele, cè ppéne facéve
‘stu muèrte senza manco un lumino!
Questa è la vita! ‘ngap’a mmé penzave...
Sta chi ha tanto e chi proprio niente!
‘Stu povere madonne s’aspettave
ca pure a ll’ote munne éve pezzènde?
Mentre fantasticavo ‘stu penziére,
già s’avé fatte quase menzanotte,
î rumanive achiuse preggiuniére,
‘mpaurite... ‘nnand’a chidde cannelotte.
Ma, ‘ndramènde, cè vvede chiù llundane?
Dô ombre avvecenarse a’ vanna méje...
Penzeve: ma ‘stu fatte pare strane...
Stoch’a sonne o jé fantasìja méje?
Ma cè ffantasìje! év’u Marchese:
c’u tubbe, ‘a caramelle e cc’u pastrane;
quidd’otre apprisse a jidde un brutto arnese:
tutte fetènde e ccu’ ‘na scope ‘n mane.
E cquidde certamende è ddon Gennare
‘u muèrte puveridde... ‘u scupatore.
Indr’a ‘stu fatte î no’ vvede chiare:
so’ mmuèrte e sse retìren’a quest’ore?
Stamme lundane quase ‘nguarche palme
quann’u Marchese se fermô de botte,
se vote e, tome-tome... calme-calme,
dicíje a don Gennare: " Giovanotte!
Da Voi vorrei sapere, vile carogna,
con quale ardire e come avete osato
di farvi seppellir, per mia vergogna,
accanto a me che sono un blasonato!
La casta è casta e va, sì rispettata,
ma Voi perdeste il senso e la misura,
la Vostra salma andava, sì, inumata:
ma seppellita nella spazzatura!
Ancora oltre sopportar non posso
la Vostra vicinanza puzzolente,
fa d’uopo, quindi, che cerchiate un fosso
tra i vostri pari, tra la vostra gente ".
" Signor Marchese, non è colpa mia,
î no’ v’avisse fatte máje ‘stu tuèrte;
mia moglie è stata a far sta fesseria,
î cè pputéve fá’ c’avé ggià mmuèrte?
C’î ére vive già v’accundendave
pigghiave ‘a cascetedde e lle quatt’osse
e mmô, sedutastande ve lassave
e mme ne scéve indr’a ‘n’otra fosse ".
" E cosa aspetti, oh turpe malcreato,
che l’ira mia raggiunga l’eccedenza?
Se io non fossi stato titolato
Avrei già dato piglio alla violenza! "
" Famme vedé... pìgghiele ‘sta viulenza...
‘A veretà, Marchè, m’hagghie seccate
e uáje so’ ce perde ‘sta pacenze,
me scorde ca so’ mmuèrte e sso’ mmazzate!
Ma cè tte cride d’èssere... ‘nu ddije?
Qua indre, ‘u vuè capì, ca sime eguale?
...Muèrte sî ttu e mmuèrte so’ ppur’íje;
ognune è ccum’hà nnate, è ttale e cquale ".
" Lurido porco!... Come ti permetti
paragonarti a me ch’ebbi natali
illustri, nobilissimi e perfetti,
da fare invidia a Principi Reali?
" Tu qua’ Natale... Pasche e Bbufaníje!
T’u vuè cu sckaffe ‘ngape... indr’a cervelle
Ca stê malate assáje de fandasíje?
‘A morte ‘u sê cè jé?... è ‘na levèlle.
‘Nu rré’, ‘nu magistrate, ‘nu grand’ôme
trasenne ‘stu cangidde ha fatte ‘u punte
c’ha pperse tutte, ‘a vite e ppur’u nome;
tu no’ tt’hê fatte angore, acquá, ‘stu cunde?
Perciò, stamm’a ssendé... no’ fa’ ‘u restive:
suppuèrteme vecine - cè tte ‘mborte?
‘Sta pagliacciate ‘a face ci jé vvive:
‘nû sime sèrie... appartenime a’ morte!... "
traduzione in dialetto tarantino di Domenico Semeraro
|